Minerva

Minerva

Suntem o echipa care precum Minerva, ne bazam pe intelepciunea si cunoasterea noastra pentru a ne atinge scopurile. Ambitia, curajul si determinarea sunt mereu cu noi si ne ajuta sa trecem peste orice obstacol. La drum !

Membrii echipei:
Pop Adrian
Pâncă Delia
Mătieș Lavinia

Postat de -

Felix Antonio către Brutus Cornelius, mama, sora și fratele, salutem plurimam dicit!

Înainte de toate, mă rog pentru sănătatea voastră și fie ca zilele să se scurgă liniștit până la întoarcerea mea acasă. Mă rog lui Jupiter pentru voi și pentru succesul armatei romane în bătăliile pe care le-a avut și le va avea.

Țin să vă spun, mai ales ție mamă, că am ajuns bine și sănătos pe data de 23 ale lunii, în castrul de la Brâncovenești, localitate din partea de răsărit a Daciei. Am mărșăluit mai mult de 1500 de mile din Tarraco până aici în 37 de zile. Puteam să ajungem mai repede, însă am fost nevoiți să facem un mic ocol pentru că vremea ne-a fost potrivnică și nu am putut urma cursul care trecea prin pasurile și trecătorile Munților Bihor, Vlădeasa și Gilău.

Îmi pare rău că vă scriu atât de târziu dar multe s-au întâmplat de când am ajuns. În primele săptămâni toată lumea a fost ocupată cu pregătirile: corturile au trebuit să fie ridicate, zidurile reparate și întărite, iar soldații repartizați în funcție contuberniul, centuria sau cohorta din care făceau parte. După împărțire, ne-am primit echipamentul. Am primit ca și armură o lorica hamata, un scut cu însemnele legiunii noastre, o galea care sincer nu se prea potrivește pe capul meu, jucând într-o parte și alta când alerg, un pilum și un verutum, o sabie scurtă care am înțeles că se numește gladius, un pugio cu mâner de lemn, o pereche de caligae și o sarcina în care cărăm proviziile atunci când suntem pe drum. Nu este echipamentul unui adevărat legionar, eu fiind soldat auxiliar, dar mă bucur că am cu ce să îmi apăr țara.

Însă, după pregătiri, abia atunci a urmat ce a fost mai greu. În fiecare zi, dis-de-dimineață începea instrucția care era compusă dintr-o alergare de câteva mile, după care antrenamente cu anumite tipuri de arme. Stați liniștiți doar, m-am obișnuit repede. Mai apoi urma pranadium. Fiecare dintre noi își primea rația formată de obicei din grâu sau orz, brânză și puțin vin sau bere. De obicei eu mergeam cu colegii contuberniului meu și din grâul sau orzul primit făceam terci sau coceam o pâine integrală pe care o mâncam alături de celelalte alimente.

După pranadium, o parte dintre noi ne îndeplineam sarcinile zilnice, în timp ce ceilalți se antrenau. Am avut și eu ocazia să muncesc pe post de paznic la porta praetoria sau la horreum și la curățarea armelor, fiind mai norocos decât alții care erau obligață să curețe latrinele sau să sape canalizarea. Sper ca mai târziu să pot ajunge să fac parte din escorta lui Flavius Priscus, conducătorul legiunii. Soldații din garda lui de corp sunt văzuți ca și cei mai buni soldați și își permit o mulțime de favoruri.

Înainte ca soarele să apună, urma cena. Îmi primeam rația din nou, de data aceasta mai consistentă: aveam grâu, carne de porc, brânză și vin. Alături de colegi, pregăteam carnea și o mâncam așa sau uneori, dacă mai primeam și câteva legume, încropeam o tocăniță sau o supă așa cum tu mai învățat, mamă. Uneori, ceream permisiunea să mergem să vânăm pentru a face rost de mai multă carne. Astfel, îți mulțumesc tată că atunci când eram mic mă luai cu tine și m-ai învățat cum să trag cu arcul, deoarece acum nici un iepure sau prepeliță nu are scăpare din calea săgeților mele.

Odată ce soarele apunea, cei care trebuiau să păzească fortul își luau posturile în primire, iar ceilalți plecam în corturi unde pentru puțin timp mai povesteam sau jucam table, după care ne puneam să dormim după o zi obositoare.

Viața asta a continuat cam 3 săptămâni, după care, într-o dimineață, am fost surprinși de sunetul cornului de luptă. Am aflat de la unul din soli că din nord-est se apropiau barbarii care cu siguranță aveau în gând jefuirea satului Brâncovenești și a celor din jur. Trebuiau apărate ! Ne-am echipat rapid, ne-am grupat și am pornit conduși de general în direcția indicată de sol. După aproape o oră de mers, în depărtare am început să îi zărim. Veneau din direcția unui munte care se numește Scaunul Domnului. În câteva minute ne-am grupat în formația de luptă și am început să așteptăm semnalul generalului. Barbarii se apropiau tot mai mult până când dintr-o dată s-a auzit: "Militibus! Oppugnare!". Cu toții am început să înaintăm cu armele în mâini împotriva dușmanului.

Chiar dacă ne erau inamici, îi ucideam cu mare regret. Ei erau în inferioritate numerică, însă lupta a durat o bună perioadă de timp, iar burțile goale își doreau să se termine cât mai repede. Din păcate mi-am pierdut în luptă prietenul de care mă apropiasem cel mai mult. În acea seara m-am rugat pentru sufletul și familia lui pe care le-a lăsat în urmă. După câteva ore care mi s-au părut o veșnicie, m-am întors înapoi în tabără fericit pentru victoria obținută. Cred că zeii m-au privit cu ochi favorabili în acea zi. Appolinarius, frate drag, îmi pare tare rău că nu ai putut lupta alături de mine din cauza rănii la picior. Cu toate astea, îți garantez că poveștile spuse de tata, nu sunt deloc exagerate. Viața de soldat este grea, însă frumoasă.

Mi se pare că acum trebuie să închei scrisoarea. Pot să vă spun că sunt foarte bine, sănătos, obișnuindu-mă cu viața de aici. Abia aștept să ne reîntoarcem în Terraconesis. O să vă scriu cât de curând din nou. Până atunci, multe salutări tatei, mamei, fratelui și surorii precum și fiului ei. Vă salut și vă iubesc pe fiecare în parte. O să mă rog în fiecare seara ca Jupiter, Juno, Saturnus și Vesta să vă aibă în pază.

Vale !

Index latin:

1. Salutem plurimam dicit! = Salutari calduroase tuturor!

2. Lorica hamata = Tip de armură purtată de obicei de legionari sau de soldații din trupele auxiliare

3. Galea = Coif / cască

4. Pilum și verutum = Arme asemanatoare sulițelor (pilum-ul era lung și avea un vârf piramidal care făcea ca impactul să provoace răni grave; verutum-ul era asemănător unei sulițe normale, însă mai scurt)

5. Gladius = Spadă scurtă și lată, având tăișuri paralele și vârf triunghiular

6. Pugio = Pumnal

7. Caligae = Sandale

8. Sarcina = Traistă sau rucsac

9. Pranadium = Micul dejun

10. Porta praetoria = Poarta principala

11. Horreum = Hambar / depozit

12. Cena = Cina

13. Militibus! Oppugnare! = Soldati ! La lupta !

14. Vale ! = Pe curand !

 

Aceasta este scrisoarea pe care am compus-o pentru prima probă săptămânală.
Proba-saptamanala-1.docx

Postat de -

Postat de -

Postat de -
Legionarul era un soldat profesionist din armata romană. Ei trebuiau sa fie cetățeni romani și să aibă sub 45 de ani. Odată recrutați în legiune, îndeplineau un serviciu militar de 25 de ani. Pe de altă parte, un soldat dintr-o trupă auxiliară nu era un cetățean roman ci făcea parte dintr-una din provinciile cucerite. După un serviciu de 25 de ani, aceștia puteau primi cetățenie romană, (fii lor putând deveni legionari). O altă diferență între cele două tipuri de soldați constă în stilul de luptă: legionarii erau disciplinați și pregătiți să lupte cu orice fel de armă, pe când ceilalți erau specializați în una singură (faimoși sunt arcașii din Creta și prăștiașii din insulele Baleare). Soldații din trupele auxiliare nu erau la fel de valoroși precum legionarii, astfel că cei din urmă erau reserve strategice pentru urgențele grave sau expedițiile majore.

Postat de -
Un pilum era o vergea de lemn care avea lungimea de aproximativ 1.2m continuându-se cu o tijă metalică (aprox. 60cm) care se termina cu un vârf mic, piramidal. Un pilum era greu, atunci când era aruncat având o forță de penetrare foarte mare. Când străpungea scutul, tija metalică aluneca foarte repede prin gaură provocând răni grave soldatului. Chiar dacă se evitau leziunile, pilusul era greu de scos, scutul devenind mult mai greu. Pe de altă parte, lancea avea o lungime mult mai mare și era o armă folosită la străpuns de la mica distanță, deci nu se arunca.

Postat de -

Postat de -

Soldații aveau două mese principale: pranadium (micul dejun) și cena (cina). Pentru un soldat roman, alimentele de bază erau reprezentate de cereale (mai ales grâu), carne (de obicei cea de porc sau vită), brânză și vin acru sau oțet. Unele izvoare menționează ca băutură și berea. Fiecare dintre soldați își primea rația, urmând ca mai apoi să o pregătească alături de ceilalți 7 membrii ai conturbeniumului în cupotare construite în cazărmi sau în zidurile fortăreței, deoarece alimentele erau distribuite crude, întrucât nu existau bucătari care să se ocupe de hrana tuturor celor din castru. Cerealele erau de asemenea distribuite nemăcinate, ele fiind prelucrate de către soldați și transformate mai apoi în pâine integrală sau pentru a face din ele terci, supă sau paste. În afară de alimentele primate, soldații puteau vâna pentru a-și suplimenta rația.

Postat de -

Când un soldat scăpa de antrenamente sau de sarcini, găsea mereu cu ce să își ocupe timpul. Lângă orice fortăreață (uneori chiar lângă forturile auxiliare) exista de obicei un amfiteatru, loc destinat diverselor sporturi sângeroase (lupte de gladiatori sau cu fiare sălbatice), paradelor sau demonstrațiilor militare, lucruri de care aproape toți erau atrași.

Existau de asemenea băile publice care asigurau mai multe servicii decât igiena. În băi existau dispozitive pentru exerciții fizice sau locuri unde soldații se puteau întâlni cu alți camarazi. Aici, ei puteau să bea, să discute și să joace diferite jocuri, mai ales zaruri, joc de care romanii erau obsedați.

Un soldat putea să mai meargă să vâneze, putea să se roage la altare sau pur și simplu dormea, extenuat după mai multe zile grele.

Postat de -

Acesta este stindardul nostru cu o emblema personalizata a trupei auxiliare "AUXILIA X" sau "AQUILA" de la Brancovenesti. Speram sa va placa.

b2ap3_thumbnail_Proba-generala-9.png

Downloadează imagine

Postat de -

Protejarea, promovarea și studierea siturilor arheologice romane este importantă deoarece ele ne arată că în acele timpuri oamenii erau avansați, însă acest progres tehnologic a fost pierdut odată cu prăbușirea Imperiului Roman. În epoca tenebrelor (sau evul întunericului: 476 – 800) oamenii și-au pierdut abilitățile de a înțelege cum romanii și-au construit lucrurile. Au trecut secole întregi până când betonul a fost redescoperit și au trecut mai mult de 1000 de ani până când arhitecții au reușit să pună un dom pe o clădire mai mare. Protejând și studiind siturile vom învăța despre istoria poporului nostru și vom evita efectul proverbului: "Cine nu învață din istorie e sortit să o repete".

De asemenea, putem spori patrimonial istoric al țării și putem afla lucruri noi despre evoluția poporului nostru prin găsirea de diferite obiecte care reprezintă adevărate izvoare istorice. Deci, siturile trebuie protejate pentru valoarea lor morală și oportunitatea de învățare oferită.

Postat de -

b2ap3_thumbnail_Proba-generala-3.jpg

Downloadează imagine

1: Cohortes (Cohortele) -> Reprezintă clădirile unde stăteau soldații 

2: Principia -> Reprezenta centrul administrativ și spiritual al legiunii. Intrarea principală era de obicei de dimensiuni monumentale și dădea în Via praetoria. Această zonă era folosită pentru parade și ceremonii oficiale, la un capăt găsindu-se o tribună unde ofițerul responsabil de acel eveniment se putea adresa celor prezenți. În centrul peretelui din fund era intrarea în altar, unde erau păstrate stindardele legiunii. El era despărțit de sala principală prin niște paravane. De o parte și de alta a altarului se aflau birouri, în timp ce dedesubt se găsea de obicei o pivniță care reprezenta vistieria legiunii.

3: Horreum -> Hambarele erau depozite unde erau păstrate alimente și alte lucruri, pe lângă cereale. Ele erau uscate și răcoroase, permițând depozitarea unor alimente pentru o perioadă mai lungă de timp, fără pierderi semnificative. Podeaua acestora era mereu ridicată deasupra solului, pentru a fi mai protejată de dăunătorii care ar fi putut ajunge la provizii.

4: Praetorium -> Reprezenta locuința legatului (comandantul legiunii, de obicei un senator foarte bogat) și a familiei sale. Era construită după modelul unei locuințe aristrocrate romane. Aici se găseau mai multe camere destinate unor activități publice și sociale, precum și camere particulare. Aveau de asemenea chiar și încălzire și băi proprii. Destul de des existau și curți mici care puteau reprezenta mici grădini.

5: Stabula -> Reprezintă grajdurile unde de obicei se aflau caii pentru luptă. Uneori se țineau și câteva duzini de câini de vânătoare

6: Ferrarius -> Atelierul fierarului era aproape de grajduri. Aici se potcoveau caii, se reparau armurile și armele defecte sau se confecționau  alte obiecte necesare tuturor (găleți, cuie, oale de gătit sau chiar și arme, dacă fierarii erau foarte pricepuți)

7: Balneum / Lavacrum -> Băile publice care reprezenta pentru romani mai mult decât un loc unde se spălau, era un mediu social important. Acestea erau atât de avansate încât se putea regla temperatura apei sau existau chiar și camere cu aburi. În cazul castrelor mari, în aceste băi se aflau diferite aparate sportive, devenind astfel adevărate centre de antrenament și relaxare

8: Valetudinarium -> Spitalele, construite după cunoștințele medicale știute la vremea aceea, erau locurile unde erau aduși soldații răniți sau cei care nu se simțeau bine.

9: Fabricas -> Unele castre aveau și ateliere. Aici se confecționau de obicei arcuri, săgeți pentru arcuri, obiecte din piele (hamuri de cai, apărători) sau alte lucruri folositoare.

10: Fossa -> Șanțul cu sau fără apă; acestea erau săpate în V și aveau o adâncime de circa 2 metri. Ele aveau ca scop să-i facă să-și scrântească glezenele pe cei care încercau să treacă de el.

11: Vallum -> Zidul care înconjura castrul și avea desigur, rol de protecție.  La început, acestea nu erau deosebit de înalte sau rezistente, iar în primele secole turnurile nu se proiectau înafara zidurilor, astfel încât să poată fi folosite pentru a trage asupra atacatorilor

Postat de -

După părerea noastră, cele mai importane 5 situri arheologice din provincia Dacia sunt:

1. Ulpia Traiana Sarmizegetusa – fiind în trecut capitala Daciei romane, reprezintă un sit important pentru noi, întrucât ne ajută să aflăm mai multe despre strămoșii noștri din trecut. Oraşul fondat de împăratul Traian dispunea de o zonă imensă în jur care se întindea de la Zlatna până la Dierna (port la Dunăre). Această uriaşă întindere de pământ semnifica faptul că metropola şi oamenii săi de afaceri deţineau şi controlau comerţul de la Dunăre, agricultura din fertila vale a Mureşului şi nu în ultimul rând profiturile aduse de minele de aur din Munţii Apuseni.

2. Castrul roman de la Buciumi – acest castru este împânzit de ruinele unor turnuri romane de apărare, răspândite pe dealurile și în pădurile din jurul ei, reprezentând adevărate izvoare istorice.

3. Situl roman din parcul Ion Luca Caragiale (Cluj) - este singurul loc unde se vede pentru prima dată evoluția urbană a orașului roman Napoca

4. Tibiscum – aici avem Ruinele unuia dintre cele mai mari oraşe antice de pe teritoriul Daciei, transformată în Provincie Romană. Fiind studiat de arheologi, el a scos la iveală magazine, ateliere, temple şi clădiri impunătoare, semn că aici s-a dezvoltat o adevarată metropolă a vremurilor de demult.

5. Cetatea Argamum – fiind prima așezare de pe teritoriul românesc atestata într-un izvor antic. A fost fondată de către coloniștii greci, urmând ca din secolul I să intre sub stăpânire romană, devenind un port de escală al navigatorilor ce mergeau în nord. Cercetările sunt la început, însă situl s-a dovedit a fi un adevărat izvor istoric, găsindu-se cuptoare artizanale, un complex funerar, monede, vârfuri de săgeată, lingouri de bronz.

Postat de -

b2ap3_thumbnail_DSCF5029_20131208-134443_1.jpg

In imagine avem o placa de marmura descoperita in apropiere de Poarta a IV-a a Cetatii Alba Carolina. Este defapt vorba despre o "Secunda Rudis"-simbol al libertatii la gladiatori. Pe placa , observam conturul unui centurion roman.Prezenţa sabiei de lemn şi a inscripţiei în limba latină de pe placă ne precizeaza că este vorba despre un gladiator eliberat şi prezent în interiorul castrului, pentru a-i antrena pe soldaţi. Am ales acest basorelief deoarece ne ofera informatii despre posibilitatile gladiatorilor in urma dobandirii libertatii, fiind reprezentat aici una din pozitiile sociale favorabile de catre acestia.

Downloadează imagine