Vicus Sapientium

Vicus Sapientium

O echipa constiincioasa si responsabila de profil stiinte sociale, avand printre pasiuni istoria.

Postat de -

Marcus Corneliae suae salutem dat!

Bene esti mihi quia tibi bene est. Carissima Cornelia, am inceput aceasta scrisoare in dulcea mea limba latina, ca sa imi aminteasca de locurile dragi din care am plecat, si unde sper ca ma voi intoarce, in minunatele tinuturi din Dalmatia.

Tensiunile din Roma se resimt acum si la mine in castru, si nu numai din scrisorile tale, ci si din vorbele soldatilor care graiesc despre o posibila retragere. Cine ar fi crezut, ca la doar un an de la urcarea pe tron al lui Aurelian, imperiul in loc sa creasca, v-a scadea? Dar raul Romei pare sa fie binele meu si al tau deoarece abia astept intoarcerea in bratele tale dulci.

In fiecare dimineata ma trezesc cu speranta ca voi fi acela care voi urca in turnul de veghe, si care privind in indepartari, voi putea visa la casa mea, si mai presus de asta, la tine. Indiferent ca sunt in lupta, sau la un simplu antrenament, tu esti stapana peste gandurile mele. Tot ceea ce am in jur, fiecare lucru, fiecare fapta, trezeste in mine iubirea si amintirile. Cand centurionul ne cheama, si stindardul se scalda in razele soarelui, ma gandesc la al tau suflet de aur care ma face sa stralucesc.                                                                                                            

De ajutor pentru a-ti scrie aceasta scrisoare imi este soarele, care si azi straluceste exact ca si atunci cand te-am intalnit pentru prima oara. Imi amintesc acel moment, parca ar fi fost ieri, acea clipa ironica in care am ajuns la atelierul tatalui tau, cu gladiusul rupt dupa un antrenament, dar nu banuiam ca atunci avea sa se intample cel mai frumos lucru din viata mea, fiind intampinat de o frumoasa fata care a devenit muza mea, tu draga Cornelia.

Cand iesim in patrula, la miez de noapte, parca ma plimb alaturi de tine, stelele parca sunt lumina din ochii tai atat de dulci si blanzi, iar luna parca e faclia care imi arata calea spre tine.

De altfel, viata aici in castru nu este chiar o splendoare, suntem precum Ianus, protejan portile si trecatorile, si suntem mereu pregatiti de o noua lupta. Am auzit alti soldati spunand ca dupa terminarea serviciului militar, vor sa ramana voluntari in calitate de evocati, insa eu nu pot concepe acest lucru, in gandul meu s-a conturat o viata frumoasa in care tu vei deveni sotia mea si vom avea o frumoasa villa in imprejurimile Romei, bucurandu-ne de cetatenia romana, de copii si de majestuoase lanuri de grau pe care le vom cultiva pe pamanturile noastre.

Un lucru interesant am invatat in urma celor vazute aici si anume ca un om poate traii fericit in simplitate. Aceasta lectie mi-au oferit-o dacii pe care i-am intalnit si care din nimic au facut, si fac ceva, avand toate cele necesare unei vieti in armonie. Astfel imi permit sa il contrazic pe Ovidiu in ceea ce priveste acest popor, care mai de graba sunt oamenii puritatii decat barbari.

Cornelia, frumoasa mea, iti jur ca in prima clipa dupa terminarea serviciului militar, cu cea mai mare bucurie voi lasa tunica, platosa, coiful si lancea, iar singura mea lupta v-a deveni aceea prin care voi incerca sa te fac fericita. Inca nu pot ierta mai marilor Romei in intregime faptul ca la scurt timp dupa recrutare, cu antrenamente intense, m-au trimis departe de tine, aici in marginea imperiului, insa inteleg ca limes-ul trebuie aparat de cotropitori. Dar orice ar fi, oricate rele s-ar pune in calea mea, le voi infrange deoarece sunt manat de gandul ca fiecare zi, e o perla care se scurge din clepsidra care numara zilele mele aici.

Am pentru tine un frumos cadou, o bratara facuta de un meste sugar dac, pe care o pastrez atent si in siguranta pana in clipa in care ti-o voi putea oferii, si iti v-a impodobii bratul firav de zeita.

Imi pare rau ca trebuie sa inchei aceasta scrisoare, dar dupa cum bine stii, soldatul e soldat, iar datoria il cheama. Sper sa poti citi cat mai repede acest mesaj, si sa iti starneasca aceeasi bucurie precum cea cu care am scris eu.

Tu mihi carior quam mea vita es. Te amo!

 

Postat de -

Un legionar roman detinea cetatenie romana, dupa 20-26 de ani in armata primea o pensie sau o portiune de pamant unde sa traiasca, in timp ce soldatii din trupele auxiliare abea dupa terrminarea serviciului militar dobandeau cetatenia romana, astfel asigurand copiilor lor o viata mai buna ca cetateni romani, la randul lor putandu-se inrola in legiuni cand aveau varsta necesara. De asemenea soldatul din trupele auxiliare primea si 3000 de denari.

In cazul in care un soldat auxiliar continua sa faca parte din armata ca si voluntar si dupa terminarea serviciului pentru incetatenire, el era repartizat intr-o trupa de elita numita evocati.

Proba-generala-1-Vicus-Sapientium.doc

Postat de -

Fiecare legionar era echipat, printre altele, cu o sulita numita pilum. Aceasta avea o lungime de aproximativ 2 metrii, avea un varf ascutit din fier, pe un gat ingust, tot din fier, cu o lungime mai mica de 1 metru, fixat pe o tija de lemn.Era folosit in principal pentru aruncare, varful ascutit penetrand cu usurinta scutul si trupul inamicului.

In timp ce o lance avea de asemenea un varf de fier fixat pe o simpla tija din lemn, aceasta arma putand fi folosita mai de graba in lupta apropiata sau in formatiuni defensive.

Proba-generala-2--Vicus-Sapientium.doc

Postat de -

Dupa parerea noastra cele mai importante cinci situri arheologice din Dacia sunt:

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa
A fost capitala Daciei romanizate, astfel si nucleul activitatii daco-romane. Aici gasim ceasurile solare dacice, iar Capitoliul de aici, avea o functie dubla, atat religioasa, fiind consacrat unei triade de zei: Jupiter, Juno si Minerva, cat si functie politica, in aceste domenii fiind centrul provinciei romane.

Cetatea Piatra Craivii
Este una dintre cele mai importante situri deoarece aici s-a refugiat in anul 106 regele dac Decebal dupa caderea Cetatii de Scaun in urma asediului condus de Traian. Ulterior el a parasit cetatea si ajuns din urma de cavaleria romana, s-a sinucis, dar cetatea v-a ramane un punct de aparare a Sarmizegetusei, fiind construita pe o mare inaltime si urmarind sa fie aparata din 3 parti in mod natural.

Apulum
A fost unul dintre cele mai importante centre ale stapanirii romane de pe teritoriul Daciei, deoarece aici a fost construit castrul Legiunii a XIII-a Gemina (106-271), care avea rol de a pazii tinutul aurifer si drumul de transport al aurului catre Roma. Prima denumire a asezarii a fost Apoulon venind de la denumirea dacilor apuli.

Capalna
A fost ridicata cel mai probabil la mijlocul secolului I i.Hr de catre regele Burebista, fortificatia fiind unul din punctele esentiale in primul razboi daco-roman (101-102). Fiind ocupata de romani, iar ulerior incendiata, dat chiar si asa, a oferit o sumedenie de obiecte gasite de carte arheologi si care acum se afla la Muzeul "Ioan Raica" din Sebes.

Drobeta
A fost asezarea dacica, ocupata de romani in urma primului razboi daco-roman (101-102), a devenit un important centru mestesugaresc si comercial. Romanii au construit aici podul peste Dunare, cunoscut ca Podul lui Traian, ale carui ruine se vad si azi.

Proba-generala-7-Vicus-Sapientium.doc

Postat de -

Protejarea si promovarea siturilor romane este foarte importanta, deoarece dupa cum spune si istoricul Nicolae Iorga: "Un popor care nu isi cunoaste istoria, este ca un copil care nu isi cunoaste parintii".

Comparatia pe care o face Nicolae Iorga este una potrivita deoarece copilul care nu isi cunoaste parintii este un copil pierdut si singur. La fel si o tara fara istorie, zbatandu-se in incercarea de a-si crea propria istorie sau in unele cazuri chiar cumparand-o.

Daca o tara are o istorie bogata inseamna ca are si o cultura bogata. Pentru protejarea acestor situri s-ar putea pune in aplicare legi impotriva distrugerii si furtului de relicve.

Pe langa mandria pe care o putem avea cu aceste situri, mai putem profita pentru a face turism. Cu ajutorul turismului putem ajuta tara atat financiar cat si politic.

Astfel sustinem promovarea si protejarea siturilor pentru o tara mult mai buna si frumoasa.

Proba-generala-10-Vicus-Sapientium.doc

Postat de -

Soldatii romani incarteruiti in provinciile romane, de exemplu Dacia,aveau hrana rationalizata. Astfel alimentul de baza il constituia graul, din care se facea paine dospita sau nedospita (1 kg pe zi era portia unui soldat) precum si terci sau biscuiti tari.

Carnea cea mai consumata era cea de oaie, capra, sau porc (in special slanina, din care 100 de grame reprezenta portia zilnica unui soldat).

Legumele erau si ele consumate (fasolea in special), precum si fructele, sau pasta din fructe.

Uneori, in meniul lor se regaseau turte de masline conservate, dar numai atunci cand venea un transport de suplimente de la Roma.

De asemenea, mierea era folosita in multe preparate, consumul fiind facilitat de productia mare de miere a dacilor, care erau mari apicultori.

Ca si bauturi, pe langa apa,mai consumau mied, must, precum si lapte sau vin (amestecat cu apa, maxim 1 litru pe zi).

Proba-generala-5--Vicus-Sapientium.doc

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Postat de -

b2ap3_thumbnail_Proba-generala-4--Vicus-Sapientium.jpg

Downloadează imagine

"Non omnis moriar, multaque pars mei vitabit libitinam" Horatiu. In traducere : "Nu mor in intregime, ceea ce traieste in mine, ocoleste moartea". Dorim sa facem referinta la faptul ca Decebal a murit trupeste, dar spiritul lui traieste si astazi in mintile nostre, si mai ales in sufletele nostre.

Postat de -

b2ap3_thumbnail_Proba-generala-8--Vicus-Sapientium.jpgb2ap3_thumbnail_Proba-generala-8--Vicus-Sapientium_20131206-145954_1.jpg

Aceste fragmente, fac parte dintr-un ansamblu de tablite, create cu aproape 2.000 de ani in urma, fiind si astazi pastrate la Muzeul Judetean de Istorie din Brasov. Monumentul de unde provin tablitele a fost ridicat in cinstea Iuliei Mamea, mama Imparatului Sever Alexandru, cea care pana in anul 235 a condus destinele statului roman, alaturi de fiul ei. Ctitorii edificiului au fost soldatii de origine dacica ce lacuiau in acele locuri. Astfel aceste placute sunt marcate de dualitatea natiunii romanesti, prin maretia Romei si munca dacilor.

Downloadează imagine

Postat de -

Legionarii, asemenea cetatenilor romani, petreceau o mare parte din timpul liber la Jocuri, care erau aproape la fel de violente si sangeroase ca o batalie. Jocuri era denumirea data curselor, circului, spectacolelor cu animale salbatice si cu gladiatori tinute in arene. Unul dintre cele mai populare jocuri era cursa de care, unde existau patru echipe :verde, albastru, rosu, alb, dar nu existau reguli, astfel ca jucatorii puteau juca necinstit.

Romanii apreciau si piesele de teatru. Cele mai populare erau povestile comice, cu muzica si dans. Multi soldati care erau suficient de bogati pentru a avea cal personal, vanau in timpul liber. 

Legionarii aveau zile libere mai ales in urma unor victorii si de asemenea primeau o zi libera pentru a celebra ziua de plata prin sporturi si jocuri, soldatii fiind platiti de trei ori pe an.

Proba-generala-6--Vicus-Sapientium.doc