Legio X D

Legio X D

Audaces fortuna iuvat, timidosque repellit.

Postat de -

Salve, Brennus!

Bunul meu prieten! Te asigur că „Salve!" nu e o înjurătură, așa cum ai crede tu, ci un salut. Spun asta doar pentru că sunt sigur că și după atâția ani de la venirea romanilor și de la anexarea Britanniei, tu tot nu vorbești o iotă de latină.

Îți scriu din Dacia, o provincie nu de mult cucerită, situată între Tisa, Dunăre, Munții Carpați și Hierosos. Tot te pot spune e că clima de aici e mult mai bună decât cea de acasă! Sunt cazuri când nu plouă săptămâni întregi! Ce-i drept, m-am adaptat cam greu și încă tot nu mă pot obișnui cu căldura de aici, dar poate cu timpul voi reuși. Asta având în vedere că șansele de a mă întoarce acasă în Camulodunum sunt destul de mici.

Poate te întrebi de ce sunt așa de departe de casă și de ce, probabil, nu mă voi întoarce. Vezi tu, trupele de auxiliari recrutate din Britannia nu pot rămâne în Britannia. Crede-mă, aș fi dat orice să rămân cu familia acasă, dar astea sunt regulile romane. Motivul, ce-i drept, e destul de bine întemeiat. Se presupune că dacă aș fi rămas acasă, ar fi existat șanse să mă întorc împotriva camarazilor mei și să lupt în continuare pentru Britannia. Tu știi sigur că eu nu sunt așa, niciodată nu am fost trădător, dar sunt unii din grupa mea (chiar vecinii tăi de sat, dacă te întrebi) care de multe ori le-au dat probleme instructorilor noștrii prin atitudinea lor foarte...rebelă. Nu zic mai multe pentru că știu că tu te-ai înțeles destul de bine cu ei în trecut.

Că tot vorbeam de instructori, trebuie să-ți zic de antrenamentele noastre! Trupa din care fac eu parte este așezată chiar pe granița Daciei (adică pe ,,limes", ca să mai înveți și tu ceva), asta însemnând că noi avem responsabilitatea de a proteja cetățile, drumurile și satele localnicilor de...ceilalți localnici. Da, problema aici e că Dacia nu e tocmai în întregime cucerită și din când în când mai apar mici răscoale dincolo de granițe care se sfârșesc destul de tragic în sulițele noastre. Tocmai de aceea, trebuie să fim mereu atenți și la orizont, și la antrenorul nostru.

Programul este cam așa: ne trezim de dimineață, mâncăm ceva, după care o parte din noi se antrenează și cealaltă stă de veghe pe limes. Totuși, să nu te gândești că luptăm exact ca romanii, suntem trupe auxiliare pentru un motiv: acoperim lipsurile armatei romane, care momentan înseamnă cavalerie ușoară, sulițași și iscoade. Eu fac parte din trupa de sulițași, deci, după cum îți imaginezi, nu fac foarte multă muncă de teren, doar atunci când se mai arată niște rebeli rătăciți la zidurile cetății (care, pot spune, se întâmplă destul de rar).

Localnicii sunt destul de bătuți în cap, să zic așa. Nu respectă legea romană, nu vor să se înroleze în armată și se închină tot la zeul lor străvechi, Za..Zalmoxis parcă. Nu zic nimic de rău, îi destul de interesant, deși mă depășește ideea de nemurire a sufletului, sau cum o numesc ei. Mai pune peste asta și dacii liberi de dincolo de granițe și ai o rețetă frumoasă pentru anarhie, haos și război. Deși nu-mi place să o spun, îmi priește ideea asta. Știi bine că tot timpul mi-am dorit glorie, și cum să o obțin mai bine decât murind în luptă pentru gloria Romei?

Totuși, moartea nu e pe primul loc pe lista mea. Ce-i drept, m-am îndrăgostit de zona asta. Văi întinse, păduri nesfârșite, râuri ca de cristal care curg parcă la infinit. Ahh! Ce n-aș da să fii aici cu mine, să ne putem bucura împreună de o asemenea viață! Să nu mai zic că mi-am găsit și o mândră printre localnice, o cheamă Nera. E o fetișcană așa de simpatică, dar problema este că nu ma pot căsători cu ea. Nu că nu aș vrea, dar la data scrierii acestei scrisori am servit doar 11 ani de armată. Din păcate, legea romană spune că nu mă pot căsători doar după 25 de ani de serviciu militar. Blesteme! De parcă nu îmi pot face datoria de soldat ca bărbat căsătorit! De fapt, cred că m-aș descurca mai bine!

Tu cum o mai duci, prietene? Sper că tu și familia ta sunteți în regulă, nu aș vrea să aflu de vreo tragedie. Plănuiesc să vin prin Camulodunum o dată și o dată. Cine știe, poate vine și Nera cu mine! De altfel, ai putea și tu să vii până aici, dar e drum lung și la vârsta ta nu cred că e posibil. Închei aici, vechi prieten, deoarece trebuie să mă duc să stau de gardă. Fie ca zeii să-ți aducă numai bine și eu mă rog lui Jupiter să mă lase să-ți mai scriu în viitor.

Să fii binecuvântat,
Aodhan.

limesonline-proba-sapt-1-.pdf

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Pilum a fost o suliță de aproximativ 2 metri lungime, constând dintr-o tijă de aproximativ 7 milimetri în diametru și 60 centimetri lungime, cu cap piramidal. Aceasta era aruncată de soldații din primele rânduri ale cohortei legionare, scopul fiind de a creea „găuri" în rândurile formațiunilor inamice.

În schimb, lancea era o prăjină lungă de lemn la care, la capătul său, i se lega o bucată de formă conică, ascuțită, de fier, metal, având o lungime de 2-3 metri. Spre deosebire de pilum, aceasta era folosita pentru lupta corp la corp și pentru a da jos călăreții de pe cal.

PG2_20131207-103208_1.docx

Postat de -

Pâinea era cea mai importantă parte a mesei zilnice a unui soldat roman. Fiecare soldat primea câte o rație de grâu, din care urma să facă aluat. Pâinea se făcea în castru, în cuptoarele din zidurile acestuia, sau în pământ. Soldații completeau rația de pâine cu ouă, brânză și carne, de porc sau de vită, depinzând de regiunea în care erau, deși soldații prefereau carnea de vită, considerând că cea de porc este pentru barbari.

Când erau staționați într-o anumită regiune, soldații romani creșteau turme de oi, vite sau porci, practicând de asemenea agricultură cu legume și grâu. Masa lor de zi cu zi consta în porții de mâncare care le oferea multă energie, pe baza de carne și supe cu diferite feluri de legume. Când erau în campanii, cum ar fi cea din Galia, și rămâneau fără provizii, jefuiau pe oricine le ieșea în cale pentru mâncare.

proba-generala-5.docx

Postat de -

Soldații romani nu aveau mult timp liber. Erau ocupați cu serviciul militar. Totuși, le plăceau jocurile. Soldații adesea jucau jocuri de masă cu pioni și zaruri. Până în ziua de azi, arheologii nu au reușit să afle regulile acelor jocurilor de masă. Alte jocuri practicate de aceștia erau jocuri cu mingea, săritul coardei și jocurile de ghicit și de noroc, pe care aceștia le jucau chiar daca erau interzise.

Pe lângă diversele alte jocuri ale romanilor, ei mai obișnuiau să exploreze teritoriul din jurul castrului în care erau repartizați. Mergeau o dată pe lună, împreună cu comandantul castrului, la vânătoare în aceste teritorii, principalele animale vizate fiind căprioarele și mistreții. Vânătoarea era așteptată cu nerăbdare de toți soldații deoarece ei se simțeau uniți de această activitate.

După o lungă zi, unii soldați mergeau să se roage la zei, iar ceilalți mai povesteau pentru o scurtă vreme înainte să se culce.

PG6.docx

Postat de -

Ulpia Traiana Sarmizegetusa–cel mai important sit roman,capitala provinciei Dacia.Oraș de tip colonia, întemeiat de împăratul Traian, care conține toate elementele specifice așezărilor urbane romane: cele două axe-kardo maximus (N-S) și decumanus maximus (E-V); forul; amfiteatrul; schola gladiatorum (cazarma gladiatorilor), zona civilă, temple. Așezare importantă de cca.20000 locuitori.

Porollisum-situl este unul dintre cele mai mari şi bine păstrate din acea perioadă.A fost capitala provinciei Dacia Porolissenis în vremea împăratului Hadrian. Foarte bine documentat arheologic: două castre, vama romană (statio portorii), edificii civile, temple apeducte și marele amfiteatru (amphiteatrum castrenses), Porolissum având o populație numeroasă, de cca.20000 locuitori.

Apulum-este cel mai important centru cultural, militar și economic din Dacia romană, fiind constituit de fapt din două orașe, care aveau împreună cca.35000 locuitori. Foarte interesant este castrul Legiunii XIII Gemina amplasat pe platoul Cetate, arheologii descoperind și palatul guvernatorului consular.

Potaissa –importantă așezare civilă și militară, de cca.20-25000 locuitori. Importantă datorită castrului în care a fost cantonată Legiunea a V-a Macedonica, întins pe o suprafață de 23,75 ha, fiind cercetate și temple, ateliere de olari și pietrari, necropole și o cella vinaria (complex de producere și păstrare a vinului).

Alburnus Maior-cea mai mare altitudine a unei așezări din Dacia romană. Deosebit de importantă pentru studierea dreptului roman, a mineritului, vieții cotidiene datorită celor 25 tăblițe cerate (tabulae ceratae) descoperite aici între 1786-1855. De asemenea, se păstrează urmele exploatărilor romane (galerii) din masivul Cetate sau zona Zeus.

20131207-103333.proba-generala-7docx

Postat de -

Castrul de la Porolissum este unul dintre cele mai bine păstrate situri arheologice din România, fiind construit în 106 d.Hr., în acest castru fiind cantonați cca.5000 de soldați din trupele auxiliare. Lângă acest castru s-a dezvoltat o așezare civilă, care a primit titlul de municipium sub împăratul Septimius Severus iar garnizoana de la Porolissum a coexistat cu așezările dacilor din zonă. Fiind un sit unde arheologii au început săpăturile din anii 1970, se pot observa instalațiile militare dar și locuințele civile, respectiv, templul lui Liber Pater și amfiteatrul astfel încât acest sit poate deveni un obiectiv turistic extrem de valoros.

b2ap3_thumbnail_8.jpg

Porta praetoria-castrul legionar de la Porolissum (Moigrad)

Downloadează document Downloadează imagine

Postat de -

Postat de -

Cultura și civilizația romană sunt de o copleșitoare importanță pentru omenire astfel încât promovarea şi protejarea siturilor şi monumentelor romane are un rol foarte important.Noi, ca moştenitori ai Imperiului şi a culturii romane, care stă la baza culturii europene, avem datoria de a le proteja,ele fiind dovada materială a genezei noastre. În zona Transilvaniei au fost descoperite numeroase situri romane. În cadrul acestora, au fost descoperite multe obiecte, precum monede, obiecte ceramice, tăbliţe cu inscripţii, armuri şi arme care ne dau o idee despre geniul anticilor romani.Pe lângă aceste obiecte, au fost descoperite şi urme de importante aşezări, alte izvoare care dovedesc trecerea romanilor pe teritoriul ţării noastre.Aceste lucruri care ne-au fost lăsate, trebuie valorificate în primul rând de noi, care ne mândrim cu originea latină.Toţi ar trebui să işi cunoască originile iar turismul cultural poate deveni o importantă resursă, atât pentru comunitățile locale cât și pentru România în ansamblu.

proba-generala-nr.10.docx

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Dupa cum bine ştim, armata romană a fost organizată în mod diferit în funcţie de perioadă şi de conducător.Astfel aceasta era formată din mai multe legiuni romane la care se adaugă trupele de auxiliari.Principala deosebire între aceste trupe este aceea că auxiliarii au format trupe permanente de non-cetăţeni romani, ei aparţinând populaţiilor cucerite.Regimentele auxiliare erau staţionate în alte regiuni decât cele din care proveneau atât din motive de securitate cât şi pentru a promova procesul de romanizare și de integrare a provinciilor. În ceea ce privea modul de luptă şi armele folosite legionarii luptau cu pilum iar auxiliarii foloseau lancea.O altă diferenţă între legionari şi auxiliari era solda.În timp ce legionarii stăteau la baza armatei romane ,auxilarii completau lipsurile din armata romana.De exemplu cavaleria uşoară era recurutată din rândul celţilor sau numidienilor , arcaşii erau recrutaţi din Creta sau din Siria, iar suliţaşii din Grecia sau Tracia.

proba-generala-nr.1_20131208-182631_1.docx