Maris

Maris

„Istoria este un produs organic al fiinţei umane, am putea spune că trebuie să o tratăm, deci în felul acesta, ca ceva inerent, ca ceva ce trebuie asumat ca atare şi îmbunătăţit pe cât posibil. Dacă privim istoria ca un ansamblu o să constatăm că avem de-a face cu un depozit imens, cu aparenţă de haos, care trebuie pus în ordine, şi ordinea aceasta nu o poate face oricine, chiar dacă oricine poate îndrăzni.” Alexandru Zub

Postat de -

Salve pater et mater,

Eu, Caius Minor mă rog zilnic ca zeii să vă apere şi să vă protejeze.

Eu mă aflu departe de Hispania şi de voi, în slujba Împăratului, la graniţa estică a Imperiului, în provincia Dacia, în castrul de la Brâncoveneşti,situat pe malul râului Maris. A fost destul de greu să mă adaptez datorită faptului că totul este foarte diferit faţă de Hispania. Călătorind în noua provincie am descoperit frumuseţea locurilor, ocupaţiile pe care dacii le au şi portul lor.Sunt oameni harnici,pământurile fiind fertile,se ocupă cu agricultura,păstoritul, apicultura, dar şi cu comerţul. O altă ocupaţie a dacilor este mineritul,in munţii lor fiind mine de fier, argint, aur şi sare. Totodată sunt şi războinici de temut. Viaţa aspră, ocupaţiile şi munca lor, pericolele din exterior, relieful şi clima, i-au făcut duri ca diamantul, iar acest lucru este un exemplu bun de urmat.

Dacii poartă îmbrăcăminte ţesută din lână sau cânepă ,fie îmbrăcăminte croită şi cusută din piei de animale pentru anotimpul rece. Portul femeiesc este compus dintr-o camaşă de pânză , poale şi o piesă ţesută din lână, având ornamentaţie mai simplă sau mai complicată, care acoperă partea inferioară a corpului iar în picioare poartă opinci. Portul bărbătesc este mai simplu, compus dintr-o cămaşă cu mâneci lungi, albă, din pânză şi pantaloni lungi şi strâmţi, confecţionaţi din pânză sau postav ţesut din lână. Peste cămaşă bărbaţii îşi pun un brâu ţesut tot din lână sau un chimir de piele, în funcţie de ocupaţie. Chimirul, brâu lat din piele, compartimentat la interior, este înfrumuseţat cu ţinte din bronz la exterior. Iarna, peste hainele enumerate mai sus poartă pieptare, mantii din postav prinse cu agrafă sau cojoace din blană de oaie.

Dacii îşi păstrează vechile lor case rotunde cu o singură cameră, unde toată familia se bucură de pace. Femeile sunt cele ce se ocupă de treburile casei şi de creşterea copiilor. Ele sunt foarte îngrijite, au părul strâns legat in coc, cu cărare pe mijloc acoperind tâmplele si lăsând libere urechile.Capul le este acoperit cu o năframă. Poartă podoabe frumoase, brăţări, lanţuri, inele, fibule şi cercei. Femeile se ocupă şi cu torsul, ţesutul,cusutul şi cu olăritul. Vasele făcute de ele au ornamente deosebit de frumoase, iar eu am ocazia să mă ospătez din ele, fiind invitat la multe ospeţe ale familiilor de aici.

Trebuie să vă spun că aici am cunoscut o fată de care m-am îndrăgostit. Este foarte frumoasă, ca de altfel toate femeile dacilor, este mândră, înaltă, subţire, are faţa ovală, cu fruntea înaltă, nasul drept, buzele frumos conturate şi ochii deosebit de expresivi. Este graţioasă şi elegantă, iar gâtul îi este mereu împodobit cu coliere fie din argint, fie din mărgele. În părul negru ca abanosul nu-i lipsesc niciodată agrafele de diferite forme, iar din urechi nu-i lipsesc cerceii in formă de verigă subţire. Este o gospodină desăvârşită. Deşi este iarnă, la masă pe lângă carnea de vânat sau peşte nu lipsesc zarzavaturile şi fructele. Locuinţa deşi nu are decât o încăpere este frumoasă şi întotdeauna curată şi primitoare. La intrare,uşa este frumos ornamentată cu motive florale, iar pereţii sunt spoiţi în culoarea albastră. Tatăl ei mă primeşte întotdeauna bucuros şi mă serveşte cu un pahar de vin. Este un bărbat mândru, înalt, cu părul lăsat în plete pe umeri şi cu mustaţa şi barba îngrijită. De câte ori are ocazia se mândreşte cu faptul că este dac şi îmi laudă cu mult bun simţ vitejia şi demnitatea dacilor, a celor ce au luptat sub conducerea lui Decebal. El mi-a vorbit şi despre credinţa soldaţilor daci,credinţa în Zamolxis.

În urma contactelor pe care le avem cu dacii, ei si-au însuşit anumite cuvite din limba noastră, iar încetul cu încetul am reuşit să ne înţelegem. Totuşi mai există revolte ale dacilor pe care trebuie să le reprimăm şi suntem uneori atacaţi de triburile dacilor liberi, dar reuşim să le ţinem piept.Totul va fi bine atâta timp cât ei nu se ridică împotriva Romei.

Abia aştept să treacă cei 25 de ani de serviciul militar în castrul de la Brâncoveneşti. Atuncivoi primi cetăţenie romană,cei 3000 de dinari, pământ şi dreptul de a mă putea căsători cu frumoasa mea dacă.

Să-mi scrieţi despre voi, despre locurile dragi în care mi-am petrecut copilăria şi despre frumuseţile de acasă de care îmi este nespus de dor. Aveţi grijă de voi şi aştept veşti bune din partea voastră.

Vă iubesc,
Al vostru fiu Caius

Postat de -

Postat de -

LEGIUNILE ŞI TRUPELE AUXILIARE

Armata romană era foarte bine organizată.

Coloana sa vertebrală a fost legionarul – un simbol al luptătorului profesionist. Legiunile erau formate doar cetăţeni romani. Legiunile au fost susţinute de trupele auxiliare.Acestea erau formate,spre deosebire de legiuni, din locuitori ai imperiului care nu erau cetăţeni romani.

Legiunile reprezentau nucleul armatei romane,erau unităţi de bază a armatei care deseori influenţau şi activitatea social-politică.
O legiune era formată din 10 cohorte, împărţite fiecare în 6 centurii de către 80 de oameni conduse de către un centurion.

Comandantul unei legiuni (legatus) era numit în funcţie politic pe o perioadă de 3-4 ani.Acesta era numit de către împărat dintre membrii Senatului. El era asistat de 6 ofiţeri tineri – tribuni militari – numiţi şi ei politic.

Trupele auxiliare erau formate din cavalerie. În timp, unele trupe auxiliare au luptat şi ca infanterie şi au fost echipate ca legionari, altele şi-au păstrat echipamentul şi armele tradiţionale (arcuri, praştii, lăncii şi săbii). Iniţial auxiliarii au fost conduşi de proprii conducători, dar în timpul imperiului a fost introdusă comanda ofiţerilor romani.

PROBA-I.doc

 

 

 

Postat de -

În timpul liber soldaţilor romani le făcea o deosebită plăcere să facă o plimbare în piaţa publică.După ce admirau minunatele statui,fântânile arteziene şi alte frumuseţi ale pieţei intrau în templu unde se închinau zeilor.Amfiteatrele erau principala atracţie deoarece aici puteau asista gratuit la diferite spectacole de teatru ,circ sau la luptele dintre gladiatori.Aclamau la nesfârşit pe acei mânuitori ai mai multor tipuri de arme,care îşi demonstrau dibăcia.Alteori urmăreau diverse jocuri cu bile ,cum ar fi,,Harpastum", ,,Trigon",,,Expulsim luden"sau,,Paganica pila".După spectacol mergeau în târg unde admirau frumoasele vase din ceramică,lut sau bronz şi minunatele obiecte de podoabă din os,bronz sau de aur,cum ar fi brăţări,cercei,fibule,inele.Apoi se înfruptau cu bucatele gustoase vândute de frumoasele dace şi savurau un pahar de vin sau de bere.Ziua se încheia cu vizita la băile publice.Aceasta nu avea doar scopul igienei ci şi al relaxării,precum şi al discuţiilor cu prietenii despre cum şi-au petrecut ziua liberă.

PROBA-VI.doc

 

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Este importantă protejarea şi promaovarea siturilor din următoarele motive:
-în orice stat civilizat descoperirile arheologice fac parte din patrimoniul cultural naţional;
-descoperirile arheologice preventive sunt o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului la nivel naţional şi local;
-siturile romane reprezintă o posibilitate de a veni în contact cu una din cele mai mari civiliuzaţii ale antichităţii, cea romană;
-sunt dovezi ale prezenţei romanilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic;
-având în vedere că din trupele auxiliare făceau parte şi autohtoni, ele sunt şi o dovadă a continuităţii dacice şi daco-romane în acest spaţiu istoric;
-prin intermediul lor, bineînţeles alături de alte izvoare istorice se poate reconstitui o parte a istoriei antice;
-sunt o dovadă a faptului că ştim să respectăm valorile, având în vedere că ele scot în evidenţă şi ingeniozitetea romanilor nu numai în domeniul militar dar şi în domeniul construcţiilor;
-concomitent pot fi valorificate ca obiective istorice şi turistice.

PROBA-X.doc

 

Postat de -

PROBA VII Castre romane din Dacia

Cele mai importante castre romane de pe teritoriul Daciei sunt: Sarmizegetusa, Porolissum, Apullum, Potaissa şi Drobetadeoarece au fost importante centre militare, urbane, administrative, politice, economice, comerciale şi religioase.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala Daciei romane. Ruinele oraşului se găsesc în localitatea Sarmizegetusa, judeţul Hunedoara. Castrul a fost construit iniţial cu scop militar,dar apoise dezvoltă construindu-se numeroase clădiri administrative, religioase,publice,amfiteatru,forum, capitoliu şi necropolă. Timp de două secole a fost centru politic şi administrativ al provinciei Dacia. Sarmizegetusa a avut şi o importanţă strategică, prin ea trecând drumul ce venea de la Dunăre făcând legătura cu extremul nordic al provinciei.În timpul lui Hadrian este denumită Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, iar în timpul lui Alexandru Severus i se adaugă epitetul de metropolis.

Apullum, fostă capitală a dacilor apuli, devine în perioada romană cel mai mare oraş din Dacia. Era amplasat pe teritoriul de astăzi al municipiului Alba Iulia. Construirea castrului a fost determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina . Castrul va deveni reşedinţa guvernului general al celor trei Dacii. În timpul împăratului Marcus Aurelius a fost ridicat la rang de municipiu, iar mai târziu devine colonie. Avea rolul de a păzi teritoriul aurifer şi drumurile de transport ale aurului către Roma. A fost un important centru economic, administrativ, politic şi militar în care se afla comandamentul suprem. Aici erau construite numeroase palate, temple, apeducte, fântâni publice şi amfiteatru. Era cea mai prosperă colonie, supranumită Chrysopolis, adică oraşul de aur.A fost şi un important nod al căilor de comunicaţii, aici întâlnindu-se drumul imperial ce traversa Dacia de la sud la nord, cu calea de acces în regiunea auriferă din Apuseni, cu drumul ce venea dinspre Defileul Oltului şi cu drumurile dinspre Târnave. Fiind amplasată pe Mureş, făcea legătura cu Tisa şi apoi cu Dunărea. Contiună să existe şi după retragerea aureliană, până la edificarea Bălgradului, Alba Iulia de azi.

Porolissum, centru militar de graniţă, a fost stabilit de împăratul Traian în anul 106 d.Hr., pentru a apăra trecerea principală dinspre Munţii Carpaţi (Meses) spre Dacia Porolissensis. A fost situat pe teritoriul actual al satului Moigrad- Porolissum, comuna Mirşid din judeţul Sălaj. În anul 124 d. Hr., devine capitala provinciei romane, Dacia Porolissensis. A devenit important centru comercial ce facilita schimburile comerciale dintre romani şi barbari. La început construit din lemn, după o jumătate de secol centrul militar creşte în dimensiuni şi a fost reconstruit din piatră. În acelaşi timp devine o regiune cu populaţie civilă. La sfârşitul secolului al II- lea d. Hr. se continuă procesul de dezvoltare demografic şi urbană,fiindui atribuit statutul de municipium. Bogata reţea de drumuri, construită în acea zonă, înlesnea legăturile comerciale şi culturale cu alte provincii. Construit iniţial ca şi centru militar, Porolissum va deveni un puternic centru urban, economic, comercial şi politic.
Potaissa a fost cea mai mare fortificaţie romamnă din Dacia. Castrul a fost construit în timpul războaielor marcomanice, în anul 168 d.Hr, fiind sediul Legiunii V Macedonica. A fost situată pe platoul dealului cetăţii ce domină astăzi partea de nord- vest a oraşului Turda, din judeţul Cluj. A fost cel mai mare castru de legiuni, cu funcţionare îndelungată în Dacia. A fost ridicat la rangul de municipiu în timpul împăratului Septimius Severus, şi la cel de colonie de către împăratul Caracalla.
Drobeta a fost primul castru roman din piatră ridicat în Dacia în anii 103- 105 d.Hr., de către împăratul Traian. A fost situat pe partea estică a actualului municipiu Drobeta Turnu Severin. A fost castru roman de apărare şi important centru militar şi politic. A fost construit ca şi punct strategic, pentru a asigura paza podului lui Traian de peste Dunăre. În anul 121 d.Hr. este declarat municipiu, în timpul lui Hadrian şi apoi colonie, în anul 193 d.Hr. în timpul lui Septimius Severus. Drobeta este considerat primul centru urban cu importanţă militară, economică şi religioasă din regiunile Olteniei, şi al treilea din Dacia, după Sarmizegetusa şi Apullum.
Siturile romane reprezintă o mare valoare istorică nu doar pentru ţara noastră, ci şi pentru întrega omenire. Pentru restaurarea şi punerea lor în valoare ar fi necesară realizarea unui proiect care să aibe ca scop introducerea lor în circuitul turistic naţional şi internaţional.

PROBA-VII.doc

 

Postat de -

Pilum-ul era o suliţă cu înălţime de aproximativ 2 metri folosită doar în luptă de către infanterie.Pilum-ul era o armă de luptă ofensivă de aruncare la distanţă şi impungere. Când pilum-ul penetra scutul inamicului, acesta intra în scut şi nu mai putea fi scos.Era alcătuită din vârf din bronz sau fier, tijă din lemn şi hampă.Vârful pilum- ului avea mărimi şi forme diferite.

Spre deosebire de pilum, lancea sau hasta era o armă uşoară de aproximativ 2,5m folosită mai ales în lupta corp la corp şi mai puţin la aruncare. Avea vârf de fier şi hampă lungă de secţiune circulară,ulterior fiind prevăzută cu o curea fixată în centrul său de greutate pentru a-i da o forţă cât mai mare de aruncare. Partea metalică a lancei este mai mare decât a pilum- ului. Lancea era o armă folosită şi la vânătoare.
În secolul III d.Hr. lancea a înlocuit pilum-ul.

PROBA-II.doc

 

Postat de -

Postat de -

Dimineaţa se servea micul dejun numit iantaculum. Acesta era format de obicei din păine înmuiată în lapte covăsit cu miere şi din diverse fructe,nuci şi măsline.

Prânzul numit prandium era format dintr-un terci ,adică o fiertură din orz, mei,făină de năut sau fasole uscată..Această fiertură se numea pulmentum.Apoi serveau fie carne de vânat, fie peşte.La sfârşitul prânzului mâncau fructe,cum ar fi mere, pere, prune, piersici, caise,prune,gutui,cireşe,dude,mure,în funcţie de anotimp.

Cea mai copioasă masă era masa de seară,numită cena.Felul principal era format din o supă consistentă cu legume,cum ar fi morcovi,păstârnac,nap sau linte.De la această masă nu lipsea carnea,peştele sărat şi brânzeturile. Plăcerea mâncatului era continuată cu plăcerea unui pahar de băutură numită posca,care era un amestec de vin oţetit şi apă.

Atunci când nu se aflau în cazarme mâncarea lor consta mai mult din cereale ,şi anume boabele acestora pe care le-au prăjit pe plite sau pietre încinse şi măcinate ulterior,pesmet care era numit buccellatum sau terciul întărit,care avea rol de pâine.