Dacii Liberi

Postat de -

Tatălui meu, Visotrex, cu sănătate Anul 969

Mă bucur că am prilejul să iți adresez această scrisoare, după o lungă perioadă de lupte și antrenamente aici la granița Daciei Porolissensis. Cu atât mai mult,cu cât, corespondența devine dificilă datorită faptului că mesagerii ajung în această provincie foarte greu. Cum mai este viața în Galia, ce mai face mama și cei doi frați? Au supraviețuit vremurilor grele ce s-au abătut asupra imperiului?

Odată cu repartizarea mea în Cohorta I Ubiorum al legiunii XIII Gemina, am pornit din Galia spre teritoriul intracarpatic,denumit de locuitorii acestuia "HAR-DEAL".Odată ajuns în această regiune, am aflat că vom fi în serviciu militar dificil pentru apărarea acestui teritoriu datorită atacurilor carpilor și costobocilor din regiunea Nordică. Dorința acestui popor de a-și recupera teritoriile este arzătoare, și asta mă motivează să mă antrenez mai mult, pentru a face față și celor mai grele provocări.

În calitate de apărător auxiliar al acestui castru, pot să iți mărturisesc că viața de zi cu zi este foarte obositoare din cauza dificultații obligațiilor militare. Centurionul cohortei noastre Aurelius, trezește întregul castru cu o ora înaintea răsăritului, pentru începerea antrenamentelor de dimineață. Fiecare soldat se echipează complet, echipamentul fiind format din : coif (galea), două pilum (sulițe de aruncare), sabia (gladius), scutum (scut), caligae (sandale), lorica segmentata (în cazul legionarilor), sau lorica hamata (în cazul soldaților auxiliari) și alte obiecte adiționale, cum ar fi cingulum (centura militară) și hrana pentru jumătate de zi.

Antrenamentul se desfășoară pe un câmp imens, unde sunt plasați baloți de fân, ținte de lemn și potențiale capcane. Fiind un auxiliar, echipamentul meu nu este echivalent cu cel al unui legionar roman. Ca armură folosesc lorica hamata, iar ca arme : un gladius și o hasta (suliță de aparare), împreună cu un scut oval.

Instruirea se termină când soarele începe să apună. Seara, părăsim câmpul de antrenament și intrăm în pădure să ne aprovizionăm cu lemne pentru focul din timpul nopții. Alteori, mergem să facem rost de mâncare și să ajutăm la aducerea hranei la castru.

Aceste ținuturi sunt foarte bogate în ape curgatoare și limpezi, păduri întinse și munți plini cu aur, argint și alte metale prețioase.

După ce ne gospodărim și ne aprovizionăm , mergem în marș până la râul Maris, unde ne spălăm și ne curățăm echipamentul. Apoi ne întoarcem la castru și ne organizăm apărarea pentru noapte. Castrul este bine clădit, având ziduri de piatră, șanțuri de aparare și patru intrări dispuse pe fiecare latură a zidului.

Pentru a ne întreține, în calitate de soldat auxiliar, solda pe care o primesc este de 187,5 denari, în comparatie cu un legionar care primește 225 de denari. Acești bani îmi folosesc mai ales la achiziționarea de noi tunici și hrană suplimentară. Iar în timpul iernii ne putem cumpăra blănuri de la băștinași.

În orașul apropiat castrului, am construit de asemenea un templu, dedicat zeului Marte, unde aducem ofrande pentru a fi binecuvântați să obținem victorii în viitoarele lupte.

Trebuie să inchei această scrisoare, deoarece vine ora stingerii și mâine începe antrenamentul devreme. Fie ca zeii să vă aibă în pază, și sper că numele meu să fie amintit în rândurile neamului nostru. Glorie Împăratului, ave Caracalla!

 

Va atasam scrisoarea noastra scrisa in limba romana si latina. De mentionat ca anul este calculat in ani romani (+753 de la intemeierea Romei), iar soldatul nostru este situat in castrul de la Brancovenesti.

scrisoare.doc scrisoare-latina.doc

Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)

Comments

  • Nu sunt comentarii

Lăsaţi un comentariu

Guest Vineri, 19 Octombrie 2018