Minerva

Postat de -

Felix Antonio către Brutus Cornelius, mama, sora și fratele, salutem plurimam dicit!

Înainte de toate, mă rog pentru sănătatea voastră și fie ca zilele să se scurgă liniștit până la întoarcerea mea acasă. Mă rog lui Jupiter pentru voi și pentru succesul armatei romane în bătăliile pe care le-a avut și le va avea.

Țin să vă spun, mai ales ție mamă, că am ajuns bine și sănătos pe data de 23 ale lunii, în castrul de la Brâncovenești, localitate din partea de răsărit a Daciei. Am mărșăluit mai mult de 1500 de mile din Tarraco până aici în 37 de zile. Puteam să ajungem mai repede, însă am fost nevoiți să facem un mic ocol pentru că vremea ne-a fost potrivnică și nu am putut urma cursul care trecea prin pasurile și trecătorile Munților Bihor, Vlădeasa și Gilău.

Îmi pare rău că vă scriu atât de târziu dar multe s-au întâmplat de când am ajuns. În primele săptămâni toată lumea a fost ocupată cu pregătirile: corturile au trebuit să fie ridicate, zidurile reparate și întărite, iar soldații repartizați în funcție contuberniul, centuria sau cohorta din care făceau parte. După împărțire, ne-am primit echipamentul. Am primit ca și armură o lorica hamata, un scut cu însemnele legiunii noastre, o galea care sincer nu se prea potrivește pe capul meu, jucând într-o parte și alta când alerg, un pilum și un verutum, o sabie scurtă care am înțeles că se numește gladius, un pugio cu mâner de lemn, o pereche de caligae și o sarcina în care cărăm proviziile atunci când suntem pe drum. Nu este echipamentul unui adevărat legionar, eu fiind soldat auxiliar, dar mă bucur că am cu ce să îmi apăr țara.

Însă, după pregătiri, abia atunci a urmat ce a fost mai greu. În fiecare zi, dis-de-dimineață începea instrucția care era compusă dintr-o alergare de câteva mile, după care antrenamente cu anumite tipuri de arme. Stați liniștiți doar, m-am obișnuit repede. Mai apoi urma pranadium. Fiecare dintre noi își primea rația formată de obicei din grâu sau orz, brânză și puțin vin sau bere. De obicei eu mergeam cu colegii contuberniului meu și din grâul sau orzul primit făceam terci sau coceam o pâine integrală pe care o mâncam alături de celelalte alimente.

După pranadium, o parte dintre noi ne îndeplineam sarcinile zilnice, în timp ce ceilalți se antrenau. Am avut și eu ocazia să muncesc pe post de paznic la porta praetoria sau la horreum și la curățarea armelor, fiind mai norocos decât alții care erau obligață să curețe latrinele sau să sape canalizarea. Sper ca mai târziu să pot ajunge să fac parte din escorta lui Flavius Priscus, conducătorul legiunii. Soldații din garda lui de corp sunt văzuți ca și cei mai buni soldați și își permit o mulțime de favoruri.

Înainte ca soarele să apună, urma cena. Îmi primeam rația din nou, de data aceasta mai consistentă: aveam grâu, carne de porc, brânză și vin. Alături de colegi, pregăteam carnea și o mâncam așa sau uneori, dacă mai primeam și câteva legume, încropeam o tocăniță sau o supă așa cum tu mai învățat, mamă. Uneori, ceream permisiunea să mergem să vânăm pentru a face rost de mai multă carne. Astfel, îți mulțumesc tată că atunci când eram mic mă luai cu tine și m-ai învățat cum să trag cu arcul, deoarece acum nici un iepure sau prepeliță nu are scăpare din calea săgeților mele.

Odată ce soarele apunea, cei care trebuiau să păzească fortul își luau posturile în primire, iar ceilalți plecam în corturi unde pentru puțin timp mai povesteam sau jucam table, după care ne puneam să dormim după o zi obositoare.

Viața asta a continuat cam 3 săptămâni, după care, într-o dimineață, am fost surprinși de sunetul cornului de luptă. Am aflat de la unul din soli că din nord-est se apropiau barbarii care cu siguranță aveau în gând jefuirea satului Brâncovenești și a celor din jur. Trebuiau apărate ! Ne-am echipat rapid, ne-am grupat și am pornit conduși de general în direcția indicată de sol. După aproape o oră de mers, în depărtare am început să îi zărim. Veneau din direcția unui munte care se numește Scaunul Domnului. În câteva minute ne-am grupat în formația de luptă și am început să așteptăm semnalul generalului. Barbarii se apropiau tot mai mult până când dintr-o dată s-a auzit: "Militibus! Oppugnare!". Cu toții am început să înaintăm cu armele în mâini împotriva dușmanului.

Chiar dacă ne erau inamici, îi ucideam cu mare regret. Ei erau în inferioritate numerică, însă lupta a durat o bună perioadă de timp, iar burțile goale își doreau să se termine cât mai repede. Din păcate mi-am pierdut în luptă prietenul de care mă apropiasem cel mai mult. În acea seara m-am rugat pentru sufletul și familia lui pe care le-a lăsat în urmă. După câteva ore care mi s-au părut o veșnicie, m-am întors înapoi în tabără fericit pentru victoria obținută. Cred că zeii m-au privit cu ochi favorabili în acea zi. Appolinarius, frate drag, îmi pare tare rău că nu ai putut lupta alături de mine din cauza rănii la picior. Cu toate astea, îți garantez că poveștile spuse de tata, nu sunt deloc exagerate. Viața de soldat este grea, însă frumoasă.

Mi se pare că acum trebuie să închei scrisoarea. Pot să vă spun că sunt foarte bine, sănătos, obișnuindu-mă cu viața de aici. Abia aștept să ne reîntoarcem în Terraconesis. O să vă scriu cât de curând din nou. Până atunci, multe salutări tatei, mamei, fratelui și surorii precum și fiului ei. Vă salut și vă iubesc pe fiecare în parte. O să mă rog în fiecare seara ca Jupiter, Juno, Saturnus și Vesta să vă aibă în pază.

Vale !

Index latin:

1. Salutem plurimam dicit! = Salutari calduroase tuturor!

2. Lorica hamata = Tip de armură purtată de obicei de legionari sau de soldații din trupele auxiliare

3. Galea = Coif / cască

4. Pilum și verutum = Arme asemanatoare sulițelor (pilum-ul era lung și avea un vârf piramidal care făcea ca impactul să provoace răni grave; verutum-ul era asemănător unei sulițe normale, însă mai scurt)

5. Gladius = Spadă scurtă și lată, având tăișuri paralele și vârf triunghiular

6. Pugio = Pumnal

7. Caligae = Sandale

8. Sarcina = Traistă sau rucsac

9. Pranadium = Micul dejun

10. Porta praetoria = Poarta principala

11. Horreum = Hambar / depozit

12. Cena = Cina

13. Militibus! Oppugnare! = Soldati ! La lupta !

14. Vale ! = Pe curand !

 

Aceasta este scrisoarea pe care am compus-o pentru prima probă săptămânală.
Proba-saptamanala-1.docx

Suntem o echipa care precum Minerva, ne bazam pe intelepciunea si cunoasterea noastra pentru a ne atinge scopurile. Ambitia, curajul si determinarea sunt mereu cu noi si ne ajuta sa trecem peste orice obstacol. La drum !

Membrii echipei:
Pop Adrian
Pâncă Delia
Mătieș Lavinia

Comments

  • Nu sunt comentarii

Lăsaţi un comentariu

Guest Marți, 23 Iulie 2019