Equites

Equites

Cel mai desăvârşit cavaler e acela care luptă şi împotriva nedreptăţii pe care s-a întâmplat a o săvârşi el.

Postat de -

Dragi părinţi,

Aceasta este prima scrisoare pe care v-o scriu de când am fost împreună cu trupa mea trimis în castrul roman auxiliar de la Brâncoveneşti din provincia Dacia.

Sunt foarte fericit că m-am înrolat în armata romană deoarece dintotdeauna mi-am dorit să-mi servesc patria . Am ajuns la castrul roman la data de 12 Maius după un drum foarte lung din Toletum care a durat o lună şi jumătate. Pe parcursul drumului mi-am facut mulţi prieteni care aveau sa fie distribuiţi şi în alte castre precum cel de la Călugareni sau de la Sărăţeni.

În prima zi la castru eram foarte nerabdător să aflu care este mai exact rolul meu în acest fort, unde voi locui, cine este comandantul meu şi cât timp voi petrece aici. Primul lucru pe care l-am facut eu şi colegii mei a fost să facem cunoştinţă cu comandantul cetăţii, Marius Iulius Maximus, care este un bărbat înalt, bine făcut, aspru la faţă, foarte serios si sever. Personal îmi place de el pentru că încearca să ne facă mai disciplinaţi si echilibraţi pentru ca noi să putem face faţă acestor condiţii şi atacurilor triburilor trace care dau târcoale precum costobocii, carpii sau iazygii.
În următoarele săptămâni m-am acomodat cu locul şi am fost selectat să fiu de serviciu la turnul de pază, unde păzesc limesul alături de prietenul meu cel mai bun, Claudius. Duc o viaţă destul de bună, în fiecare zi facem antrenamente dure, câte patru ore pe zi, în care alergăm, sărim în înălţime, înotăm, cărăm greutăţi în spate, ne antrenăm cu sabia, lancea sau pilumul. Sunt cel mai rapid înotător şi pot să duc cea mai mare greutate în spate astfel încât comandantul Marius Maximus m-a remarcat. Primesc mâncare foarte bună, care constă din pâine de orz, care este un aliment de lux, însă baza alimentaţiei este formată din legume, precum varza, ceapa, usturoiul şi ridichile iar pentru a fi puternici consumăm carne de oaie, capră sau pui, animale crescute chiar de noi. Alte alimente sunt brânza, stugurii, alunele şi nucile pe pâine. Felul meu preferat de mâncare este peştele, iar ceea ce îmi îndulceşte existenţa sunt omleta pregătită cu lapte si miere sau nucile fierte în miere.

Unul dintre puţinele inconveniente este îmbrăcămintea. Deşi armura este ireproşabilă, avem foarte puţine haine,purtăm doar o tunică cu benzi decorative la brâu. În zilele în care soarele arde puternic armura se încălzeşte teribil de tare şi de-abia rezist cu ea şi cu tunica pe mine

În zilele libere şi uşoare primim permisiunea să ne distrăm şi să ne jucăm. Distracţia noastră constă în jocurile cu mingea, în săritul coardei, jocuri de ghicit şi de noroc, care sunt interzise dar nouă ne place să riscăm. Petrecerile ţin o noapte întreagă, iar noi ne îmbătăm cu cel mai bun vin gustat de mine vreodată,cel al dacilor. Împreună cu comandantul mergem odată pe lună la vânătoare de căprioare sau mistreţi, activitate care ne uneşte şi pe care o aşteptăm cu nerăbdare.

Pe lângă aceste zile vesele, sunt zile în care ne reamintim de adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici: suntem uneori atacaţi de mici triburi dacice care, greu de crezut, impun o puternică rezistenţă.Aş vrea să vă povestesc una din cele mai memorabile lupte la care am luat parte până acum, când am fost atacaţi de sălbaticii carpi la malul râului Maris, în data de 7 Quintilis. Deşi nu erau mulţi, au reuşit să incendieze trei încăperi cu provizii , ne-au omorât şase soldaţi şi au rănit alţi opt. Ei au dat atacul pe timpul nopţii şi ne-au luat prin surprindere, însă în final prin disciplina noastră superioară am reuşit să-i îndepărtăm.

Una dintre cele mai importante părţi ale existenţei mele de aici este viaţa mea religioasă care este o călăuză pentru mine şi mă ajută în îndeplinirea misiunilor mele de aici . În fiecare zi ne adunăm cu toţii la templul castrului si ne rugăm la zeii noştri. Eu îmi petrec cel mai mult timp rugându-mă la divinitatea mea favorită , Marte, zeul războiului care ne ajută în lupta noastră cu triburile de sălbatici. Apoi, eu mă mai rog la zeul nostru principal, Iuppiter ,la zeiţa Vesta , zeiţa focului şi apărătoarea castrului căreia îi aduc ofrande precum flori, fructe, ouă şi vin. Alţi zei la care mă mai rog sunt Neptun, Minerva, Venus şi desigur,zeul vinului, Bacchus.

Solda pe care o primim, principalul motiv al înrolării mele în armata romană ,este constituiă din 187,5 denari, o sumă destul de bună după părerea mea, dar din câte ştiu eu nu toţi camarazii mei primesc aceeaşi sumă. Adeseori primim sare care este extrasă din salina aflată în apropierea castrului Potaissa. Sunt foarte fericit că la sfârşitul serviciului meu militar care durează 25 ani voi primi şi o bucată de pământ pe care îmi voi putea construi o casă şi să pun bazele viitoarei mele familii.

Pentru că tot eram la subiectul "familie", aş vrea să va spun că acum ceva vreme am întâlnit o prea frumoasă fată dacă din satul din apropierea castrului, care mi-a furat inima şi pe care într-o bună zi, doresc să v-o prezint, iar apoi să mă căsătoresc cu ea, mai ales că acum datorită iubitului nostru împărat Septimius Severus căsătoriile nu mai sunt interzise pentru noi,soldaţii.

Aici doresc să închei această scrisoare urându-vă tot binele din lume şi sper să ne revedem cât mai curând. Aş fi vrut să vă scriu mai multe dar din păcate timpul scurt nu mi-a permis.

Cu dragoste, al vostru,
Cornelius Quintus

Postat de -

Postat de -

Diferenţa dintre legionari şi auxiliari

Legionarii erau cei mai buni soldaţi ai armatei romane, soldaţi de vârf şi cei mai bine plătiţi. Aceştia erau cetaţeni romani, in vreme ce auxiliarii erau soldaţi recrutaţi voluntar din provinciile romane ocupate, ei nefiind cetaţeni romani.

Auxiliarii erau plătiţi cu o treime din solda legionarilor. De asemenea serviciul lor militar dura 25 de ani ca şi cel al legionarilor, dar aceştia erau consideraţi veterani în ultimii 5 ani. Ei păzeau castrele şi graniţele Imperiului Roman, dar luau parte şi la bătălii, deseori pe linia frontului, unde era cel mai periculos. Spre deosebire de aceştia, legionarii erau foarte bine instruiţi şi organizaţi, fiind profesionişti.

Diferena-dintre-legionari-i-auxiliari.docx

Postat de -

Diferenţa dintre o lance şi un pilum:

Pilumul este o suliță scurtă folosită de legionarii romani ca armă de distanță. Primele rânduri ale cohortei aruncau pilumul chiar înainte de contactul cu inamicul. De obicei fiecare legionar avea două pilumuri.Acesta avea o lungime de 2 metri iar in vârf avea o tijă de fier de 7 milimetri în diametru si 60 de cm. Lungime, cu cap piramidal.

Lancea se diferenţia de pilum prin faptul că era mai uşoară şi mai scurtă.

Diferena-dintre-o-lance-i-un-pilum.docx

Postat de -

Soldaţii romani trebuiau să aibă o alimentaţie bogată în protein şi carbohidraţi, care să îi facă puternici şi rezistenţi.

Ei primeau raţii in fiecare zi care constau în diverse alimente precum orzul sau grâul, brânză, sare, oţet şi puţin vin. Din cerealele primite soldaţii faceau chiar şi pâine. De asemenea mancau şi diferite tipuri de carne precum porc, vită şi peşte. Pregăteau carnea şi o mâncau alături de o tocăniţă dacă primeau legume, sau simplă. Pentru a face rost de mai multă carne soldaţii la vânat unde prindeau prepeliţe, iepuri, mistreţi şi culegeau ciuperci.

Alimentatia.docx

Postat de -

Soldaţii primeau zile libere care le aduceau multă bucurie . Se trezeau la răsărit , faceau o serie de exerciţii fizice de înviorare ca să se păstreze în formă, iar apoi mergeau la masă unde, împreună , mâncau liniştiţi şi spuneau glume. După ce terminau de mâncat , se pregăteau de vânătoare (mistreţi, iepuri, vulpi, căprioare). În cadrul acestei activităţi se legau strânse prietenii între ei. După ce soldaţii luau un prânz consistent , se odihneau o oră sau două şi practicau sportul lor preferat , înotul. Apoi pentru relaxare mergeau la băi unde aveau saună şi apă termală sau sărată. Încheiau această zi cu petreceri la care le plăcea să bea mult vin şi la care luau parte de multe ori şi daci.

Ziua-libera.docx

Postat de -

Cele mai importante situri romane din provincia Dacia sunt:
1. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa
Capitala provinciei romane Dacia, sediul guvernatorului provinciei, al aparatului administrativ, fiscal,militar,economic şi religios.
2. Oraşul roman Porolissum
Oraş roman stabilit în anul 106 d.C. Devine capital provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C. . Este unul dintre cele mai mari şi bine păstrate situri din România.
3. Castrul roman de la Potaissa
Castrul Legiunii a V-a Macedonica construit de această legiune în anul 168.
4. Limes-ul roman de la Napoca
Situri romane din judeţul Cluj care aparţin sistemului graniţei de nord a Daciei romane, compusă din turnuri, fortificaţii sau baraje artificiale precum cele de la Bologa, Hodişu, Negreni,Gherla şi Căşeiu
5. Alburnus Maior (Roşia Montană)
Mină de aur fondată de romani în timpul Împăratului Traian atestată pentru prima oară în anul 131
Am ales aceste 5 situri ţinând cont de importanţa administrativă , economică ,strategică şi militară pe care au avut-o în cadrul provinciei romane Dacia. Noi credem că ele sunt reprezentative pentru provincia Dacia şi sunt cele mai strălucite realizări ale romanilor de aici. Promovarea acestor obiective turistice ar trebui să reprezinte, după părerea noastră, o importanţă naţională pentru autorităţile statului român pentru ca ele să atragă cât mai mulţi turişti.

Top-5-Situri-romane_20131207-142747_1.docx

Postat de -

b2ap3_thumbnail_coif.jpg

Noi am ales obrăzarul de coif, descoperit la Sarmizegetusa Regia, deoarece noi credem că un coif reprezintă cel mai bine armata romană, obrăzarul fiind purtat de soldați alături de coif la parade militare. Unicitatea și frumusețea piesei o face potrivită pentru o expoziție despre armata romană. Faptul că odată obrăzarul a fost purtat de un soldat îi atrage pe oameni și mai ales pe copii, care sunt atrași de aceste piese militare.

Obrzarul-de-coif.doc

Downloadează imagine

Postat de -

Noi suntem de părere că protejarea și promovarea siturilor romane este foarte importantă deoarece orice popor trebuie să îsi cunoască istoria. Romanii sunt cei care au avut cel mai important rol în formarea poporului român, ei influentând cultura și civilizația noastră în cea mai mare măsură.
Astfel noi trebuie să le cunoaștem modul de viață, unde trăiau și cum își petreceau zilele. Toate aceste lucruri pot fi descoperite în siturile romane de la noi din țară, unde acum aproximativ 1800 de ani trăiau soldați și coloniști. Prin o mai bună protejare și promovare a siturilor putem învața și viitoarele generații despre cei care au stat la baza poporului român, și putem atrage foarte mulți turiști, atât străini cat și de la noi din tară, care contribuie la economia țării.

Importanta.doc

Postat de -

Postat de -

Postat de -

Postat de -