Equites

Postat de -

Dragi părinţi,

Aceasta este prima scrisoare pe care v-o scriu de când am fost împreună cu trupa mea trimis în castrul roman auxiliar de la Brâncoveneşti din provincia Dacia.

Sunt foarte fericit că m-am înrolat în armata romană deoarece dintotdeauna mi-am dorit să-mi servesc patria . Am ajuns la castrul roman la data de 12 Maius după un drum foarte lung din Toletum care a durat o lună şi jumătate. Pe parcursul drumului mi-am facut mulţi prieteni care aveau sa fie distribuiţi şi în alte castre precum cel de la Călugareni sau de la Sărăţeni.

În prima zi la castru eram foarte nerabdător să aflu care este mai exact rolul meu în acest fort, unde voi locui, cine este comandantul meu şi cât timp voi petrece aici. Primul lucru pe care l-am facut eu şi colegii mei a fost să facem cunoştinţă cu comandantul cetăţii, Marius Iulius Maximus, care este un bărbat înalt, bine făcut, aspru la faţă, foarte serios si sever. Personal îmi place de el pentru că încearca să ne facă mai disciplinaţi si echilibraţi pentru ca noi să putem face faţă acestor condiţii şi atacurilor triburilor trace care dau târcoale precum costobocii, carpii sau iazygii.
În următoarele săptămâni m-am acomodat cu locul şi am fost selectat să fiu de serviciu la turnul de pază, unde păzesc limesul alături de prietenul meu cel mai bun, Claudius. Duc o viaţă destul de bună, în fiecare zi facem antrenamente dure, câte patru ore pe zi, în care alergăm, sărim în înălţime, înotăm, cărăm greutăţi în spate, ne antrenăm cu sabia, lancea sau pilumul. Sunt cel mai rapid înotător şi pot să duc cea mai mare greutate în spate astfel încât comandantul Marius Maximus m-a remarcat. Primesc mâncare foarte bună, care constă din pâine de orz, care este un aliment de lux, însă baza alimentaţiei este formată din legume, precum varza, ceapa, usturoiul şi ridichile iar pentru a fi puternici consumăm carne de oaie, capră sau pui, animale crescute chiar de noi. Alte alimente sunt brânza, stugurii, alunele şi nucile pe pâine. Felul meu preferat de mâncare este peştele, iar ceea ce îmi îndulceşte existenţa sunt omleta pregătită cu lapte si miere sau nucile fierte în miere.

Unul dintre puţinele inconveniente este îmbrăcămintea. Deşi armura este ireproşabilă, avem foarte puţine haine,purtăm doar o tunică cu benzi decorative la brâu. În zilele în care soarele arde puternic armura se încălzeşte teribil de tare şi de-abia rezist cu ea şi cu tunica pe mine

În zilele libere şi uşoare primim permisiunea să ne distrăm şi să ne jucăm. Distracţia noastră constă în jocurile cu mingea, în săritul coardei, jocuri de ghicit şi de noroc, care sunt interzise dar nouă ne place să riscăm. Petrecerile ţin o noapte întreagă, iar noi ne îmbătăm cu cel mai bun vin gustat de mine vreodată,cel al dacilor. Împreună cu comandantul mergem odată pe lună la vânătoare de căprioare sau mistreţi, activitate care ne uneşte şi pe care o aşteptăm cu nerăbdare.

Pe lângă aceste zile vesele, sunt zile în care ne reamintim de adevăratul motiv pentru care ne aflăm aici: suntem uneori atacaţi de mici triburi dacice care, greu de crezut, impun o puternică rezistenţă.Aş vrea să vă povestesc una din cele mai memorabile lupte la care am luat parte până acum, când am fost atacaţi de sălbaticii carpi la malul râului Maris, în data de 7 Quintilis. Deşi nu erau mulţi, au reuşit să incendieze trei încăperi cu provizii , ne-au omorât şase soldaţi şi au rănit alţi opt. Ei au dat atacul pe timpul nopţii şi ne-au luat prin surprindere, însă în final prin disciplina noastră superioară am reuşit să-i îndepărtăm.

Una dintre cele mai importante părţi ale existenţei mele de aici este viaţa mea religioasă care este o călăuză pentru mine şi mă ajută în îndeplinirea misiunilor mele de aici . În fiecare zi ne adunăm cu toţii la templul castrului si ne rugăm la zeii noştri. Eu îmi petrec cel mai mult timp rugându-mă la divinitatea mea favorită , Marte, zeul războiului care ne ajută în lupta noastră cu triburile de sălbatici. Apoi, eu mă mai rog la zeul nostru principal, Iuppiter ,la zeiţa Vesta , zeiţa focului şi apărătoarea castrului căreia îi aduc ofrande precum flori, fructe, ouă şi vin. Alţi zei la care mă mai rog sunt Neptun, Minerva, Venus şi desigur,zeul vinului, Bacchus.

Solda pe care o primim, principalul motiv al înrolării mele în armata romană ,este constituiă din 187,5 denari, o sumă destul de bună după părerea mea, dar din câte ştiu eu nu toţi camarazii mei primesc aceeaşi sumă. Adeseori primim sare care este extrasă din salina aflată în apropierea castrului Potaissa. Sunt foarte fericit că la sfârşitul serviciului meu militar care durează 25 ani voi primi şi o bucată de pământ pe care îmi voi putea construi o casă şi să pun bazele viitoarei mele familii.

Pentru că tot eram la subiectul "familie", aş vrea să va spun că acum ceva vreme am întâlnit o prea frumoasă fată dacă din satul din apropierea castrului, care mi-a furat inima şi pe care într-o bună zi, doresc să v-o prezint, iar apoi să mă căsătoresc cu ea, mai ales că acum datorită iubitului nostru împărat Septimius Severus căsătoriile nu mai sunt interzise pentru noi,soldaţii.

Aici doresc să închei această scrisoare urându-vă tot binele din lume şi sper să ne revedem cât mai curând. Aş fi vrut să vă scriu mai multe dar din păcate timpul scurt nu mi-a permis.

Cu dragoste, al vostru,
Cornelius Quintus

Cel mai desăvârşit cavaler e acela care luptă şi împotriva nedreptăţii pe care s-a întâmplat a o săvârşi el.

Comments

  • Nu sunt comentarii

Lăsaţi un comentariu

Guest Luni, 20 Ianuarie 2020